Diareea constă în creșterea frecvenței defecării și/sau scăderea consistenței scaunului.
Patogeneza
Diareea care începe brusc și durează mai puțin de 7 zile este foarte comună la pisici și câini. Diareea are multe cauze posibile care afectează funcționarea normală a peretelui intestinal atât în intestinul subțire, cât și în cel gros. Diareea rezultă de obicei în urma a patru procese principale care afectează digestia și absorbția:
¬Osmoza – hrana care nu este digerată în mod corespunzător stă în intestin, fermentează și atrage apa, ajungându-se astfel la scaune apoase. Acest lucru se întâmplă la schimbări bruște de dietă, supraconsum de hrană și ingerarea de hrană alterată.
¬Diaree secretorie – celulele mucoasei intestinale sunt iritate și secretă volume mari de lichid în intestin, având ca rezultat scaune apoase. Un exemplu ar fi infecția cu bacteria Salmonella.
¬Permeabilitate sporită a intestinului – apa și alte substanțe (de exemplu, electroliți) se pot mișca mai ușor prin peretele intestinal din cauza deteriorării mucoasei intestinale. Inflamarea excesivă va cauza acest tip de schimbare (de exemplu: anchilostomiază, infecție cu parvovirus).
¬Motilitate sporită – mișcările intestinale sunt mai rapide, conținutul intestinului avansând mai rapid. Întrucât parcurgerea intestinului este mai rapidă, nu este destul timp pentru ca apa să fie absorbită bine, rezultând astfel scaune apoase. Aceasta apare adesea ca efect secundar al multor afecțiuni care provoacă diaree.
Managementul diareii în canisă
Diareea la câini are multe cauze. Numărul de câini afectați dintr-o canisă și vârsta celor care prezintă semne sunt de obicei indicii bune pentru identificarea cauzei. Dacă majoritatea câinilor cu diaree sunt tineri, sunt șanse mari ca problema să fi apărut din cauza unui agent infecțios (de exemplu: virus, bacterie sau parazit). Uneori, infecțiile pot apărea din cauza mai multor agenți infecțioși.
Acest lucru se datorează faptului că animalele mai tinere au un sistem imunitar imatur și e posibil să nu fi fost înțărcați corect sau să nu fie la zi cu vaccinarea. Diareea care apare la toți câinii din canisă, mai ales acolo unde și animalele adulte sunt afectate, e posibil să fie cauzată de practici sanitare inadecvate, stres, sau să aibă legătură cu dieta (de exemplu: supraconsum de hrană sau o schimbare bruscă de dietă).
Diareea virală
Infecțiile virale sunt mai comune la puii tineri, nevaccinați, decât la câinii adulți. Coronavirusul, rotavirusul și parvovirusul sunt principalele cauze ale diareii virale din canise. Rotavirusul poate apărea la câini de orice vârstă, dar este mai des întâlnit la pui care au mai puțin de 12 săptămâni. Virusul este de obicei autolimitat, dispărând în 5-7 zile. Coronavirusul apare și el mai ales la pui, dar de obicei la cei cu vârste care depășesc 10 săptămâni. Diareea poate dura până la 12 zile, iar scaunele moi pot persista chiar și câteva săptămâni. Aceste două infecții virale distrug celulele mucoasei intestinale, reducând abilitatea intestinului de a absorbi nutrienți și apă. Din cauza deteriorării locale pe care o provoacă, acestea pot facilita infecții secundare cu bacterii, paraziți și chiar cu Parvovirus. Parvovirusul canin este mai comun la pui (cu vârste între 6 săptămâni și 6 luni) și câini adulți nevaccinați. În cazul în care puii primesc colostru în condiții normale de la mamă, acesta ar trebui să asigure protecție împotriva parvovirusului în primele săptămâni de viață. Infecția cu parvovirus poate fi prevenită cu un vaccin viu modificat administrat la vârsta de 6 săptămâni.
Virusul provoacă diaree, afectând celulele din intestin care asigură producția și întreținerea mucoasei intestinale. Întrucât nu se mai produce mucoasă, se pierde din abilitatea de absorbție a nutrienților și a apei. Infecția virală este severă, iar la pui apar stări de vomă, lipsa tonusului, febră, deshidratare și diaree cu sânge urât mirositoare.
Din cauza deteriorării masive pe care o provoacă mucoasei intestinale și efectului direct de suprimare a sistemului imunitar, acești câini pot să devină septici foarte repede și să moară. Tratamentul necesită internare, terapie intravenoasă cu fluide și diferite medicamente pentru a trata infecția bacteriană secundară și greața. Parvovirusul este foarte contagios, așa că animalele afectate trebuie izolate. Virusul este foarte rezistent, nu este afectat de majoritatea tipurilor de detergent și poate rezista în mediu timp de 6-12 luni.
Diareea bacteriană
Campylobacter, Salmonella, Clostridia și E. coli sunt unii dintre agenții bacterieni cel mai des întâlniți în cazurile de diaree din canise. Aceștia au mai multe trăsături comune: aceste bacterii se găsesc în mod natural în flora intestinală a câinilor, dar nu sunt patogene cât timp este păstrat echilibrul florei intestinale, iar sistemul imunitar al animalului funcționează corect. De exemplu, un număr mare de studii epidemiologice din diferite țări asupra mai multor sute de câini sănătoși din canise au arătat că infecția cu Campylobacter a fost observată constant la peste 30% dintre animale, atingând valori maxime în săptămâna 8. Rata acestei prezențe la animale sănătoase este de 43% în Australia, 32% în Elveția, 26% în Spania, 37% în SUA, 29% în Suedia și 29% în Danemarca.
Surse posibile de infecție sunt mâncarea contaminată care este dezghețată încet la temperatura camerei (carne de pasăre, porc, vită, lapte de vacă, carcase de animale și deșeuri de abator), materii fecale de la animale infectate sau apă contaminată.
Capacitatea acestei categorii de bacterii să provoace diaree mai ales la pui tineri sau animale adulte se manifestă de obicei ca efect secundar la alte afecțiuni cum ar fi stresul, boli concomitente (de exemplu, infecție cu parvovirus) sau condiții neigienice. Schimbările bruște de dietă pot provoca dereglări ale florei intestinale care duc la dezvoltarea excesivă a anumitor tipuri de bacterii și infecții.
Unele astfel de bacterii sunt zoonotice, ceea ce înseamnă că pot fi transmise la om. Orice câine care prezintă diaree, mai ales atunci când se suspectează cauze bacteriene, trebuie izolat, iar oamenii care intră în contact cu animalul afectat trebuie să poarte echipament de protecție.
Diareea parazitară
Un număr mare de paraziți pot provoca diaree într-un mediu de canisă, mai ales la câinii tineri. Infecții cu protozoare (cum ar fi Coccidiosis și Giardiasis) și nematode (precum viermi rotunzi, viermi cu cârlig sau viermi bici) sunt bolile parazitare care provoacă cel mai des diareea în mediul de canisă.
Giardia este o infecție cronică intestinală cu un protozoar. Infecția este comună la câini și pisici și este transmisibilă la om, de obicei prin contaminarea mediului cu excrementele animalelor afectate. Chisturile care ajung în mediu sunt foarte rezistente și persistă în medii cu umiditate ridicată și în canise supraaglomerate. Diareea este cronică și intermitentă, cu scaune apoase urât mirositoare, adesea cu mucus. Tratamentul animalelor afectate și dezinfecția mediului prin folosirea compușilor cuaternari de amoniu este important pentru a preveni reinfectarea și răspândirea la alte animale. Coccidioza, deși nu este așa comună ca Giardia, este cauzată de organisme microscopice din clasa protozoarelor (precum Isospora) care infectează puii, de obicei când aceștia sunt afectați de stresul asociat întreruperii alăptării. Acestea provoacă adesea diaree severă, pierderi de greutate și deshidratare. Dezinfecția este foarte importantă în canise pentru a preveni răspândirea. De asemenea, este extrem de importantă prevenirea contaminării cu excremente a surselor de hrană și apă.
Infecția cu viermi rotunzi, toxocarioza, este comună la pui. Acești viermi se transmit la pui de obicei in utero prin placentă sau prin glanda mamară atunci când se hrănesc. Larvele pot migra din intestin în plămâni, ficat și sânge. Larvele ajung în excrementele puilor și sunt transmise ușor altor câini din canisă. Puii tineri afectați nu se dezvoltă bine și își pierd rapid forma fizică. Aceștia pot prezenta stomacul umflat și pot avea diaree cu mucus vizibil. Tratarea și prevenirea viermilor rotunzi sunt bazate pe protocolul paraziticid potrivit pentru toți câinii din mediul de canisă. Viermii rotunzi sunt zoonotici, iar infecțiile la om pot provoca afecțiuni serioase precum orbirea din cauza migrării larvelor. Viermii bici și viermii cârlig provoacă și ei gastroenterite ușoare la pui tineri și câini adulți, dar acestea sunt de obicei prevenite cu tratamente cu efecte vermifuge.
Diareea provocată de dietă
Consum excesiv
Consumul excesiv de hrană supraîncarcă intestinul și grăbește mișcările conținutului intestinal. Hrana nedigerată fermentează, ceea ce duce la schimbări nedorite în flora intestinală, volume mari de lichide ajungând în intestine și provocând diareea. Este importantă gestionarea competiției în momentul hrănirii, pentru ca niciun câine să nu consume o cantitate prea mare de hrană.
Digestibilitate scăzută a hranei
Este probabil ca hrana de calitate slabă, prea bogată în fibre fermentabile, să atragă volume mari de lichid în intestine și să provoace diaree.
Tranziții între diete
Câinii nu au nevoie de varietate în dietă, iar schimbările bruște trebuie evitate. Atunci când dieta trebuie schimbată, o tranziție treptată este recomandată pentru a evita dereglări gastrointestinale. Metoda recomandată este reducerea treptată a cantității de hrană inițială și creșterea cantității de hrană nouă într-o perioadă de 7-10 zile. O schimbare bruscă poate provoca dereglări importante ale florei intestinale, ducând la diaree.
Autor: Mina Magelakis, Servicii Științifice Australia, 2016